08 ianuarie, 2011

Bucuraţi-vă pentru alţii...

Tu ştii să te bucuri de ceea ce ai...trăieşti...simţi? Sau vrei mai mult, de fiecare dată? Sau ai pretenţii mai mari de la tine, ceri mai mult, şi cu fiecare lucru îndeplinit, treci la următorul?! De cîte ori îţi spui: “Doar cînd voi reuşi asta...doar cînd voi ajunge acolo, voi putea fi împlinit...mulţumit...fericit!” Sigur ai ajuns...acolo! Dar ai devenit fericit? Tu ce inveţi din ceea ce traieşti?

Te-ai gîndit cum e lumea celor care gîndesc în termeni de “Dacă aş fi avut 50 lei, aş fi luat 10 pîini şi 20 kg de cartofi, şi aş fi avut mîncare pentru copii”? Poţi să îţi imaginezi o astfel de lume?... Sau, din punctul tău de vedere, fiecare om e unic responsabil pentru ceea ce i se întamplă? Săracia e o realitate care nu va dispărea nicicînd, oricare-ar fi formele de manifestare; pe de-altă parte, omul;e mînat de aceleaşi nevoi, dorinţe fundamentale, este supus aceloraşi tentaţii. Ai privit vreodată lumea prin ochii celor săraci? Sunt tineri, sunt adulţi. Sunt părinţi care nu ştiu să-şi înveţe copiii cum să îl facă pe “A mare de mîna”!

Dacă fericirea, zîmbetul, bucuria, speranţa, depind atît de mult - cum tindem să credem adeseori - de case în stil american, de tehnologii de ultima ora, de telefoane touch screen, ...dacă da, cum crezi că e lumea lor?!... A celor care nu cunosc zgomotul tastelor şi click-ul mouse-ului?...A celor care întrebati despre ce anume le-a plăcut cel mai mult într-o excursie - îţi vor spune: “apă caldă, curgînd continuu la robinet”!

Şi ei trăiesc...Şi ei simt... Şi ei sunt valoroşi... Şi au ceva ce în noi tot este: Bucuria lucrurilor simple! Există oameni năpăstuiţi de soartă, care găsesc putere să le zîmbească celor din jur! Într-o camera mai mică decît baia ta, 3 fraţi si 2 părinţi - se bucură că sunt împreună! Copilul care, deşi îşi face lecţiile după ora zece seara, cînd au adormit cei mici, e fericit cu familia în care s-a născut, şi are convingerea unei vieţi cu mai mult si mai multe...

Cînd te priveşti în oglindă şi constaţi că faţa ta a uitat forma zîmbetului, cînd crezi că toţi au reuşit în viaţă, mai mult decît tine, cînd consideri cî tot ce ai, ţi se cuvine de la sine, cînd nu mai ai chef, cînd nimic nu mai merită, cînd nu mai simţi...Fă o plimbare: Sigur vei întîlni nişte copii care îţi vor întinde o mîna....Opreşte-te!Întreabă-i cum e viaţa lor! Vei fi uimit să vezi că, dincolo de o mîna întinsă, există resurse neaşteptate: dorinţe, speranţe, bucurii.....Molipseşte-te! Fii fericit!

“Nu ţinti spre fericire, căci cu cît mai mult ţi-o doreşti şi îţi faci din ea un scop, cu atît mai mult, o vei rata! Căci fericirea, asemenea succesului, nu poate fi urmarită; ea urmeaza ca un efect secundar, Fericirea vine de la sine, trebuie să o laşi să se producă, tocmai nepurtîndu-i de grija. Du la bun sfîrşit un lucru, pe cît de bine îţi stă în putinţă. Doar atunci poţi apuca ziua cînd vei vedea că, pe termen lung - fericirea te va urma,tocmai pentru că ai uitat să te gîndeşti la ea!!”( V.Frankl)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu